PostPoems Be Artistic. Be Creative. Be Inspired!

Pe malul apei mم joc cu valurile

خncet, m-avânt spre larg, mai spre necunoscut,

asa mم las dus de imaginatie spre adânc.

Afarم pe nisip e prea monoton, prea cald,

aici e rمcoros, e mai reconfortant.

Dar vمd cم nu sunt singur,

între corali si pesti mai e un vizitator -

o caracatitم -  e foarte jucمusم,

e chiar drمgut cu noua mea prietenم,

mم joc cu ale ei tentacule

si sunt asa de încântat de-a ei strânsoare,

mم leagمnم, mم gâdilم cu-ale ei ventuze;

mم face sم uit de tot ce-i sus

m-afundم într-o fericitم amnezie,

si ochi ei hipnotici mم-ndeamnم

s-o urmez.

tentaculele ei mم-nvمluiesc,

atingerea ventuzelor îmi dم fiori,

un fior de plمcere, un fior paralizant,

toate simturile îmi sunt anihilate.

Vreau sم mم impotrivesc,

încerc sم mم zbat,

dar trupul nu mم mai ascultم,

acum corpu-mi învمluit în masa electricم

moale, sufocمtoare

se lasم dus spre tinutul locuintei ei.

Caracatita îmi e prietenم

si tot acum îmi e dusman

mم îmbie, mم cheamم,

mم hipnotizeazم cu atingerile-i,

mم imobilizeazم cu ventuze electizante,

mم convinge cم aici este tمrâmul meu,

în domeniul marin,

unde lumina pمtrunde doar intr-o

formم difuzم dând o imagine confuzم,

producându-mi iluzii.

As vrea sم strig, dar sunetul

abia se propagم.

As vrea sم stiu cم totul e bine,

dar noua mea prietenم mم convinge cم

îi apartin.

Mم conduce cمtre noul nostru locas,

lumina e din ce în ce mai difuzم.

Atingerile-i tranchilizante devin

tot mai agresive.

Mم întreb dacم asa a fost totdeauna

îmi spune cم mereu am apartinut acestui loc.

Nu-mi amintesc nimic, totusi suntem

proaspeti prieteni, abia ne-am cunoscut,

si ea îmi spune cم am fost mereu asa?

خn încolمcirea-i sufocant de plمcutم

am o senzatie ciudatم:

parcم e ceva îngropat in mine

si se zbate sم spargم toatم crusta

de amnezie ce s-a format în mintea mea.

E ceva în mine care strigم dupa ajutor

dar învمlmمseala asta de tentacule

asfixiazم orice simt.

Am nevoie sa ies la suprafatم -

o bulم de oxigen mi-ar prinde bine,

dar gazda îmi spune cم nu e de mine:

eu apartin acestui loc, tine sم îmi sublinieze.

Ah, vreau si altceava, nu mai vreau

aceastم masa de carne, acest sugrumمtor,

vreau si ceva din afarم,

o sursم de luminم din exterior,

nu mai pot sم rezist aici,

încep sم mم asfixiez.

Opun rezistentم, dar n-am nici o sansم,

cel mai mare efort al meu, nici nu o clinteste,

aici este ea cea care conduce.

As vrea sم strig, dar cine aude?

Ce sم strig? Cui sم strig?  

Cم m-am lمsat pمcمlit?- Asa-mi trebuie!

Mi-au plمcut îmbierile de la inceput,

m-am lمsat în cursa ei,

când eram la mal o credeam inofensivم, duioasم.

Acum cui sم strig? dar nu e nimeni aici.

Asta nu e ce am vrut,

nu mai vreau sa fiu captiv,

Vreau  o mânم de ajutor!

Si o mânم apare, coboarم spre mine

mم trage din adânc cمtre sine,

dar tentaculele mم tin si mai strâns,

mم încolمcesc si mai tare,

mم mint cم doar aici eu traiesc, cم aici

eu mم simt cel mai bine.

Dar nu mai vreau.

Mâna mم trage mai tare,

sunt tras în ambele pمrti.

Unde eu vreau? خn ce lume aleg sم trمiesc?

Mâna mم cheamم spre aer

si masa de ventuze mم trage spre adânc.

Unde s-aleg? - spre întuneric sau spre luminم?

si ambele forte mم trag înspre ele.

Eu încotro sم m-arunc?

Oh, mâna aceasta mم trage mai tare,

mم face sم cred ca viata e mai mult decât inertie,

mai mult decât simt, mai mult decât noapte,

mai mult decât un adânc.

Mم face sم vreau sم fiu mai mult decât un sclav,

doresc sa fiu un om ce decide,

si decid

sa fiu tras de mânم, în sus.

Dar forta de jos nicidecum nu mم lasم,

mai tare mم trage,

mai tare m-orbeste;

si totusi aceastم mânم mai tare mم prinde,

mم strânge mai tare, si mم ridicم spre sine.

Simt cم mم 'nalt si las adâncul în urmم,

tentaculele lipicioase de mine se tin,

dar pierd teren;

sunt tras spre luminم si-ncep sم vمd chipul

celui ce mم ridicم,

nu pot sم-l descriu

dar vمd atâta putere,

atâta iubire în mâna ce trage,

si-n ea o ranم deschisم ce mult sângereazم.

Cu cât mم apropii mai mult de luminم

vمd sânge proaspمt,

pe mine se prelinge.

Cu cât trage mai tare cu-atât sângereazم mai mult.

De ce tragi? Nu te doare?

Lasم-mم, esti destul de rمnitم,

dar mâna mم strânge mai tare,

mم scoate afarم din apم,

mم ridicم spre luminم.

Dar apa e purpurم toatم

si eu sunt acoperit tot în sânge,

mم trage spre mal,

izvorul de sânge mai mare-i acum.

Pe mal stau întins dar mâna mai departe

mم urcم pe-o stâncم.

Mم-ntind la pamânt, si mâna rمnile-mi leagم,

tot trupul mم doare

si rمnile, lمsate de tentacule, mâna le-atinge.

Stiu cم nu merit nimic;

mi-aduc aminte cم nu mereu

am fost eu în apم.

Au fost zile când pe stânci alergam.

Dar mâna mi-arمta tot inainte: spre cruce.

خn urmم sم nu mم mai uit, tot a trecut.

خmi dم timp si har sم mم vindec,

pe patul de stâncم mم strânge la piept,

îmi dم forte noi.

Si mânم în mânم m-ajutم sم merg

alمturi de EL.