Muntilor Mei

Vesnic încمruntiti.

Vesnic tineri.

Impunمtori.

De neclintit.



Coroanم argintie

neînduplecatم.

Putini sunt cei

ce îti înteleg

mمretia.



Mantia ta

verde cu

tonuri arمmii

se lasم cuceritم

de vânturi aprige,

de ploi si de zمpezi.



Doar în fata omului

îngenunchezi cel mai greu.

Putini sunt

cei ce îndrمznesc

sم calce în sanctuarul tمu.



خi ocrotesti

pe cei ce te cunosc

pe-acei ce te adorم.

Te lasi cucerit

doar de-aceia care

stiu sم lupte cu tine.

Atunci le rمsplمtesti curajul,

când, pe vârfuri

le dمruiesti victoria.



Vم las în urmم,

Muntii mei.

Peste umمr, încerc

sم vم scrutez ultimele

culmi înzمpezite.

Vم las în urmم dar,

nu vم las uitمrii.



Eu plec,

dar sufletu-mi

se odihneste

la umbra verde

a cetinilor tale.



Nu lمcrimati,

mم voi întoarce.

Amândoi, cu

capul în nori

vom fi

contopiti cu cerul.

Departe de pمmânt

vom adora pe Cel

Prea'nalt.



Cel ce ti-a dمruit

mمretia, splendoarea

ce îmi îndreaptم

ochii si-ntreaga-mi fiintم  

spre خntelepciunea

cea fمrم de hotare.



© Sabina Rosca. Mai 2003    

Author's Notes/Comments: 

Ps 121.1,2.

View justme4him's Full Portfolio