Strمjerul

خn inima strمjerului

Un foc a început sم ardم,

din somnul amortelii,

începe-a se trezi.

Dar ce-l trezeste oare?

Aude-un strigمt, o chemare.



Fمclia aproape cم s-a stins

din torta ce demult

din foisor nu s-a desprins.

خn mânم ia fمclia,

ulei un pic mai toarnم;

se-ndreapt-afar', spre glasul

ce încم îl mai cheamم:



"Hei, voi, cei care-odatم

credintم mi-ati jurat-

cم mergeti pân'la moarte,

cمlمuziti de Sfântul Foc

si spuneti tuturora

cم viata si moartea nu-i un joc.

Si-apoi la mine sم vم-ntoarceti

cu sfântul rod, bogat.

Dar voi, toate astea, voi oaste,

toate astea le-ati uitat?



Atunci strمjerul,

începe-a se dezmetici,

si ghiata din inimم-i

pe datم se topi.

Si-aduse-aminte

cum pentru prima datم

lui Dumnezeu îi zise "Tatم";



Cum în adâncم cercetare

lمsase sângele siroaie

sم-i curمte-ale lui gunoaie;

si cum pentru Isus

Luminم jurase ca sم fie

si viata-i în întuneric o făclie.



Din ziua cercetمrii

trecuse multم vreme.

La început strمjerul

mمrsمluia cu-avânt,

dar oastea era micم,

si lucrul era mult.

Curând nepمsarea, teama

îsi spuse-al lor cuvânt.



Toate acestea în fata ochilor

strمjerului i se perindم;

si plânge-amar c-a lui fمclie

n-a mai încercat sم mai aprindم,

cم a uitat de sfântul legمmânt,

c-a harului clepsidrم

mai e putin pe-acest pمmânt.



"O, Tatم, vesnice Pمrinte,

cu inima zdrobitم

te rog acum fierbinte,

de-ai vrea pe-ostasul tمu

primeste în misiunea sfântم,

ce ai lمsat-o scrisم:



Sم plâng, sم merg, sم strig

cât timpul mai existم,

la tine, Doamne,

pe muribunzi sم chem,

pe cei ce au nevoie, Isus,

de-al tمu îndemn.



O singurم dorintم mai am

Isus a-ti spune:

sم merg la fratii mei

pân' soarele n-apune,

si al meu glas

sم nu-nceteze a striga:



"Strمjeri ai Regelui!

Luptati, nu obositi!

Isus e-n fruntea ostii,

de El vم alipiti!

Acum Christos vم cheamم

Luminم în greul noptii

voi sم strمluciti!"



Asa strمjerul

de Focul Domnului cuprins,

având în inimم

ai provocمrii grei fiori,

chemarea sfântم

si altora o strigم,



Deoarece el stie

cم nu mai este mult

pânم în zori

când oastea sfântم

Eternul Rege

vine sم-si strângم.



© Sabina Rosca. Nov.2002  

Author's Notes/Comments: 

Oh, Doamne, de când ne chemi.....?

View justme4him's Full Portfolio